Masa rotundă pe tema „Eficiența energetică și sursele regenerabile de energie”, organizată de Institutul Aspen România la data de 07.07.2009 la Parlamentul României, a avut ca scop identificarea celor mai bune opțiuni și măsuri pentru sporirea securității energetice și combaterea efectelor încălzirii globale prin îmbunătățirea eficienței energetice și utilizarea surselor regenerabile de energie.
În prima sesiune a mesei rotunde, au fost discutate importanța eficienței energetice, provocările cu care se confruntă România în acest domeniu și soluțiile care ar trebui luate în considerare. Investițiile în domeniul energetic reprezintă o obligație și o oportunitate în contextul actualei crize financiare, mai ales având în vedere că astfel de investiții pot îmbunătăți competitivitatea economiei românești pe termen scurt și mediu. În plus, o investiție în domeniul energetic poate crea zeci de mii de noi locuri de muncă în anii următori. Din păcate, în aceste vremuri de criză, avem tendința de a ne concentra doar asupra obiectivelor pe termen scurt, ceea ce uneori „inhibă” deciziile care ar trebui luate pe termen lung.
Un alt obiectiv important este legat de ținta energetică de 20% din producția de energie din surse regenerabile. Posibilitatea producerii de energie din deșeuri ar trebui luată în considerare, având în vedere închiderea obligatorie a depozitelor de deșeuri. Aceasta include, de asemenea, centralele de cogenerare pe bază de biomasă în cadrul politicilor de mediu și energetice. România se află în proces de reorganizare a sistemelor de colectare și depozitare a deșeurilor municipale, industriale și agricole, ceea ce reprezintă un moment de oportunitate strategică pentru introducerea tehnologiilor ecologice de gestionare a deșeurilor și a cogenerării.
În cea de-a doua sesiune a mesei rotunde, s-a discutat despre sursele regenerabile de energie. România dispune de un potențial eolian de aproximativ 14.000 MW, iar cererea depășește deja 17.000 MW. Pe lângă acest potențial natural de energie eoliană, România dispune și de o capacitate de încă câteva mii de megawați din surse hidroenergetice, solare și de biomasă, care, din păcate, nu sunt suficient exploatate. Astfel, participanții la discuție au subliniat necesitatea adoptării unui mecanism clar de promovare a tuturor resurselor regenerabile din România, care pot produce atât energie electrică, cât și termică. Alegerea nu se face doar între diferite tipuri de generare, ci și între diferite tipuri de mix energetic optim. Fiecare tip de energie regenerabilă generează probleme specifice și, prin urmare, există diferențe importante între capacitatea teoretică instalabilă și capacitatea dorită din punct de vedere economic, social și strategic. De exemplu, energia eoliană are un câștig financiar limitat și nu ar crea multe oportunități de angajare în România.
Discuțiile au evidențiat, pe de o parte, coerența actorilor naționali și a mediului de investiții în ceea ce privește diagnosticarea problemelor sistemului, iar pe de altă parte, lipsa de coerență și de continuitate previzibilă în politicile sectoriale. O altă problemă o reprezintă dificultatea accesării fondurilor structurale în acest domeniu, cauzată de lentoarea deciziilor autorităților naționale și de dificultățile de finanțare bancară. Există o nevoie evidentă de a spori coordonarea politicilor energetice privind producția și eficiența, precum și de a extinde și facilita mecanismele de finanțare și sprijinul fiscal. Cele patru domenii prioritare sunt:
1. Crearea unei coerențe și continuități pe termen lung în planul strategic și opțiunile guvernului național și regional. Cu alte cuvinte, asigurarea stabilității în planificare;
2. Stabilirea unui cadru de reglementare transparent și stabil, care să permită companiilor investitoare și beneficiarilor sistemelor de producție sau de eficiență energetică să ia decizii pe termen lung, incluzând și elementele legislative din acquis-ul comunitar;
3. Instituirea unui mecanism prioritar pentru deciziile de finanțare bancară care să faciliteze investițiile în energie, în special pentru cele cu potențial de finanțare europeană;
4. Stabilirea unui cadru fiscal care să susțină investițiile publice și private în energia din surse regenerabile și măsurile de eficiență energetică prin mecanisme de credite tarifare și fiscale.
Toate prioritățile menționate mai sus sunt greu de realizat fără un nivel central de planificare strategică în domeniul energetic și fără monitorizarea impactului intersectorial al opțiunilor și deciziilor asupra investițiilor publice, a politicii fiscale și a reglementărilor etc.