Dr. med. și dr. în științe Stefan Constantinescu este profesor de biologie moleculară și celulară la Université catholique de Louvain, la Institutul de Duve și membru al Institutului Ludwig pentru Cercetarea Cancerului. A obținut diploma de doctor în medicină și titlul de doctor în virologie la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București în 1991, iar între 1995 și 2000 a urmat o formare postdoctorală sub îndrumarea profesorului Harvey F. Lodish la Institutul Whitehead pentru Cercetări Biomedicale, din cadrul Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT).

În anul 2000, și-a înființat propriul laborator independent la Institutul Ludwig pentru Cercetarea Cancerului din Bruxelles, unde studiază structura și funcția receptorilor de citokine, a kinazelor Janus și a proteinelor STAT, precum și căile de semnalizare în țesuturile normale și

formarea patologică a sângelui. Din 2009 este membru al Institutului Ludwig pentru Cercetarea Cancerului, iar din 2015 este profesor de biologie celulară și moleculară la Université catholique de Louvain. De asemenea, este consultant intern în hematologie la Clinique universitaires Saint Luc din Bruxelles. Începând din aprilie 2021, prof. Constantinescu își dedică 25% din timp în calitate de șef de grup senior în cadrul Departamentului de Medicină Nuffield al Universității din Oxford, la filiala din Oxford a Institutului Ludwig pentru Cercetarea Cancerului, unde studiază legătura dintre semnalizarea în cancer și epigenetică.

Interesele sale de cercetare se concentrează asupra structurii și semnalizării proteinelor membranare, în special a receptorilor de citokine și a kinazelor Janus (JAK) asociate acestora, precum și asupra structurii și funcției altor complexe proteice transmembranare, inclusiv a receptorilor factorilor de creștere și a proteinei precursoare a amiloidului. Grupul său a contribuit la elucidarea bazelor moleculare ale neoplasmelor mieloproliferative (MPN), o categorie de afecțiuni clonale maligne ale sistemului hematopoietic. Cercetările sale privind mutațiile din gena JAK2 și din alte gene implicate în aceste boli, realizate împreună cu alți cercetători, au condus la formularea conceptului conform căruia activarea persistentă a JAK2 și a receptorului pentru trombopoietină stă la baza acestor boli, ceea ce a contribuit, de asemenea, la utilizarea în clinică a inhibitorilor JAK2 pentru tratarea mai multor patologii. A fost activ în domeniul biotehnologiei, unde, recent, a cofondat MyeloPro Diagnostics and Research în Viena și AlsaTech, în Boston, Massachusetts. Este redactor-șef al revistei „Journal of Cellular and Molecular Medicine”, o publicație cu acces liber a editurii Wiley & Sons. Pentru cercetările sale, a primit în 2015 Premiul cincinal pentru științe medicale fundamentale al Guvernului Federal Belgian și, în 2021, Premiul Alexandre și Gaston Tytgat.

A fost ales membru al Academiei Regale de Medicină din Belgia, al Academiei Române de Științe Medicale și al Academiei Române (membru onorific străin). În 2021 a fost ales președinte al Federației Academiilor Europene de Medicină (FEAM) pentru o perioadă de trei ani (2021-2024). În anul 2022 va ocupa funcția de președinte al Academiei Regale de Medicină din Belgia.