Pe 22 septembrie, Aspen Institute România a organizat cea de-a șasea ediție a Aspen Energy Summit 2025 la Palatul Parlamentului, sub tema „Confruntarea cu trilema: acces, securitate, durabilitate”. Conferința a reunit peste 150 de participanți, inclusiv factori de decizie, directori executivi, inovatori și investitori strategici, pentru un dialog la nivel înalt la intersecția dintre securitatea energetică, creșterea economică, inovarea tehnologică, sustenabilitatea și economia circulară.

Începând din 2017, summitul a devenit o platformă de referință în peisajul energetic regional și european.

SCURT REZUMAT AL DISCUȚIILOR
Întrebarea care a ghidat conferința din acest an a fost: cum putem asigura simultan securitatea energetică, accesul la energie și sustenabilitatea pentru un sistem energetic adaptat anului 2025? Prin urmare, principalele propuneri care au reieșit din Summitul Energetic de la Aspen 2025 s-au concentrat pe emisii reduse de carbon, o sarcină de bază robustă, alături de rețele mai rapide și interconexiuni transfrontaliere, precum și protecție cibernetică continuă, astfel încât fiabilitatea să fie menținută atunci când producția de energie din surse regenerabile este scăzută.

Deoarece utilizarea energiei ca armă a scos la iveală lacune structurale, răspunsul combină diversificarea combustibililor și a resurselor critice, inclusiv a pământurilor rare, cu simplificarea procedurilor de autorizare pentru rețelele de transport, stocare și legături pregătite pentru hidrogen, în timp ce energia nucleară, alături de gazul modern, asigură stabilitatea și permite integrarea surselor regenerabile.

România s-a poziționat ca un hub multiregional de energie și date, întrucât Neptun Deep poate asigura aprovizionarea din Marea Neagră începând cu 2027, iar coridoarele Nord-Sud pot integra regiunea în piețele UE, în timp ce aderarea la OCDE și modernizarea pieței de capital deschid accesul la finanțare mai substanțială.

În consecință, autoritățile, împreună cu operatorii de transport și distribuție (TSO și DSO), ar trebui să majoreze planurile multianuale de investiții în rețea și să digitalizeze operațiunile, creând în același timp un ghișeu unic pentru racordări și reproiectând ATR cu filtre obiective și garanții, astfel încât megawații să ajungă la prize. În paralel, structura pieței ar trebui să pună consumatorul în centrul atenției prin tarife dinamice, participarea prosumatorilor și facturare clară, evitând în același timp subvențiile încrucișate.

Securitatea necesită implementarea integrală a NIS2 de-a lungul întregului lanț și o celulă cibernetică permanentă public-privată cu monitorizare 24/7, exerciții de tip „red team” și răspuns la incidente, împreună cu protecția activelor din Marea Neagră și a cablurilor submarine.

Finanțarea ar trebui să rămână simplă, prin intermediul datoriei senior, al contractelor corporative de achiziție de energie (PPA), al obligațiunilor verzi, al împrumuturilor sindicalizate și al listărilor la bursă, în timp ce un vehicul mixt public-privat atrage capital privat. În plus, liderii UE ar trebui să integreze energia în strategia „Readiness 2030” și să extindă instrumentul de împrumut SAFE la proiectele energetice, astfel încât fondurile să fie direcționate către capacități ferme, rețele și reziliență cibernetică, iar proiectele bancabile să fie finalizate la timp.