Context:

În viitorul previzibil, lumea va traversa o perioadă turbulentă, marcată de incertitudine economică și amenințări la adresa securității. Echilibrul postbelic a fost rupt, iar o reorganizare mai amplă trebuie să ia naștere, care, în mod ideal, va construi o Europă mai puternică, cu legături transatlantice solide. Nu doar spațiul transatlantic se transformă, ci, de fapt, întreaga lume are nevoie și caută o nouă realiniere. Pentru ca Europa să-și mențină și chiar să-și sporească puterea, pe baza unor valori și principii comune, trebuie să înceapă chiar acum o discuție despre noua sa arhitectură. O discuție care, de data aceasta, va include țările din Europa Centrală și de Est ca actori importanți și părți interesate cu drepturi depline.

Factorul decisiv în noul echilibru de putere îl reprezintă lumea nu tocmai democratică, sau cea revizionistă. Multe evoluții vor depinde, așa cum se întâmplă deja, de țările BRIC și de alte economii emergente. Statele Unite și Europa se află încă în poziția de a câștiga disputa economică, mai ales dacă se realiniază cu Japonia și Coreea de Sud. Sarcina devine, prin urmare, aceea de a concepe împreună noua ordine mondială, în colaborare cu alți actori-cheie ai lumii, și de a încerca să-i convingă pe unii dintre cei care nu aderă la narațiunea transatlantică. Aceasta este definiția victoriei.

Din punct de vedere istoric, relațiile cu Rusia au fost întotdeauna foarte tensionate. Am ajuns să înțelegem că Rusia nu va renunța niciodată la Ucraina, pe care o consideră o chestiune aproape existențială. Ucraina este sortită să aibă cea mai puternică armată din Europa; chiar și în cazul unor negocieri inteligente, nimic nu va fi suficient de bun pentru Rusia, în afara obiectivelor sale declarate. Trebuie să ne așteptăm la o perioadă foarte lungă de tensiuni istorice, indiferent de modul în care se va încheia conflictul. Noțiunea de victorie este fluidă și depinde de Europa și de SUA să ofere Ucrainei și Moldovei un loc pe care acestea să fie dispuse să-l apere. Nu este vorba despre cine va câștiga războiul, ci despre echilibrul de putere. Există două tendințe contradictorii în ceea ce privește reechilibrarea raportului de forțe: „asigurarea națională”, adoptată de SUA și UE, și principiul „câștigătorul ia totul”, pe care l-a adoptat regiunea Indo-Pacific.

Un nou rol pentru Europa Centrală și de Est:

Trebuie concepută o nouă arhitectură a Europei. Așa cum a afirmat cancelarul Scholtz la Praga: „Centrul de greutate al Europei se deplasează spre est”, iar țările din Europa Centrală și de Est au acum un rol important de jucat în modelarea viitorului Europei.

Securitate:

Țările din Europa Centrală joacă un rol important în sprijinirea Ucrainei în războiul actual și în consolidarea apărării europene la granița sa estică. Acestea își vor păstra rolul de garanți ai securității pentru întregul continent chiar și, sau poate mai ales, după război. Ele își iau acest rol în serios, își reînnoiesc arsenalul militar, găzduiesc trupe ale UE și ale SUA și discută despre consolidarea securității de-a lungul flancului estic. Dezavantajul este însă că industria europeană de apărare nu poate ține pasul cu cererea, un conflict de o asemenea intensitate nefiind prevăzut, iar nici Europa, nici SUA nu sunt pregătite pentru un război de lungă durată.

Este necesară o economie care să se situeze la jumătatea drumului între economia din timp de pace și cea din timp de război, precum și politici menite să asigure reziliența economiilor. Criza energetică a reprezentat un semnal de alarmă, iar Europa a conștientizat că dependența de Rusia nu constituia doar o vulnerabilitate economică, ci și una de securitate.

Războiul din Ucraina a dus la o percepție comună asupra amenințării pe care o reprezintă Rusia, dar, sub suprafață, există diferite nuanțe ale acestei concluzii care vor ieși inevitabil la iveală. Coeziunea europeană a jucat un rol esențial în sprijinirea Ucrainei și în confruntarea cu Rusia, iar menținerea acesteia la același nivel, dacă nu chiar la unul mai ridicat, este importantă odată ce războiul – sau faza sa militară activă – se va încheia. Europa Centrală este probabil cea mai unită în atitudinea sa față de Rusia, iar atitudinile și opiniile țărilor din această regiune trebuie integrate mai bine în politicile externe ale UE.  În acest context, politica externă a Europei nu se va reduce niciodată doar la Rusia și Ucraina, Uniunea având interese strategice la nivel global. Divergențele de interese, precum și concurența pentru resurse și atenție, se intensifică între regiuni, iar Europa Centrală și de Est trebuie să învețe să ia în considerare și alte amenințări. Pentru ca Europa Centrală să devină parte integrantă a procesului de elaborare a politicii externe a UE, aceasta trebuie să-și dezvolte expertiza în ceea ce privește aceste alte regiuni și să-și exprime în mod clar punctul de vedere cu privire la ele.

Cea mai importantă măsură pe care o poate lua UE pentru propria sa securitate este extinderea. În cazul în care țările din Europa Centrală și de Est doresc să joace un rol în acest sens, ele trebuie să-și rezolve propriile deficiențe în ceea ce privește statul de drept și democrația.

Economie:

Privind spre viitorul Europei, securitatea nu reprezintă problema centrală, ci clima, transformarea digitală și reziliența economică. Acestea sunt domenii în care țările din Europa Centrală joacă un rol din ce în ce mai important.

Una dintre problemele cu care se confruntă Europa Centrală este cea demografică. Țările se luptă cu exodul creierelor și cu depopularea, iar soluționarea acestor probleme va dura cel puțin o generație, mai ales că aceste țări sunt, în general, împotriva imigrației.

În ultimele 12 luni, zona euro a înregistrat cea mai mare creștere economică din 1974 încoace, depășind-o pe cea a Chinei. Inflația a fost absorbită de piață, iar UE a ajuns la un nivel de dependență energetică de Rusia aproape de zero. Rata șomajului se află la cel mai scăzut nivel din istorie. Toate aceste elemente creează un context economic foarte ciudat, cu performanțe care depășesc așteptările și previziunile.

Relațiile dintre UE și China s-au îmbunătățit treptat după criza COVID. China nu își poate permite să renunțe la Occident și la Europa, deoarece acestea reprezintă o parte prea importantă din PIB-ul său pentru a fi ignorate. În același timp, există o ruptură economică între SUA și UE, accentuată de recenta lege IRA.

Regiunea Europei Centrale și de Est (CEE) se confruntă cu o situație energetică mai instabilă decât Occidentul, din cauza necesității imperioase de a se decupla de Rusia și a accesului limitat la alte surse. Învățarea pe tot parcursul vieții și competențele digitale se situează printre cele mai scăzute din Europa Centrală și de Est, iar adaptarea sistemelor de învățământ la noua realitate a avut loc mai lent. În plus, dezvoltarea economică fără încredere în instituții erodează atractivitatea unei țări, chiar dacă aceasta este membră a Uniunii Europene. Fără consolidarea statului de drept în Europa Centrală și de Est, vor exista consecințe economice.

Apropierea Ucrainei de UE este complicată în practică. Ucraina, grație coeziunii energetice și sociale dobândite în timpul războiului, are potențialul de a deveni un factor puternic de schimbare, întrucât are posibilitatea de a fi reconstruită conform celor mai noi și mai înalte standarde. În prezent, țara are în vedere reconstrucția orașelor sale, astfel încât există oportunitatea de a face un salt de aproximativ trei sau patru etape și de a depăși status quo-ul din anumite părți ale Europei.

Ucraina va deveni, de asemenea, mai digitalizată, întrucât începuse deja acest proces înainte de război. Societatea ucraineană de după război va fi una foarte modernă. De exemplu, se ia în considerare stocarea bugetului public pe o rețea blockchain, pentru a evita corupția. Europa Centrală și de Est (CEE) poate stimula dezvoltarea economică în Europa, dar realitatea transformării digitale a economiilor sale trebuie să se reflecte în sistemul educațional; în caz contrar, se vor pierde oportunități. În ansamblu, necesitatea formării forței de muncă reprezintă o provocare pe care Europa Centrală și de Est trebuie să o recunoască și să o abordeze. Pentru ca Europa Centrală și de Est să-și îndeplinească rolul pe care îl poate juca în cadrul arhitecturii europene, regiunea trebuie să abordeze problema bunei guvernanțe, iar țările trebuie să trateze aceste aspecte cu seriozitate. În discuțiile privind proiectarea în comun a viitorului Europei, este clar că instrumentele disponibile în prezent la nivel european sunt ineficiente; ceea ce este necesar sunt schimbări fundamentale la nivel de tratate. Acestea ar putea fi mai bine calibrate, mai sofisticate. Ceea ce se întâmplă la nivel european va avea un impact asupra a ceea ce se întâmplă în țările din Europa Centrală și de Est, și invers.