Lucrarea de față își propune să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra schimbărilor pe care România, o țară în curs de dezvoltare cu un viitor incert, dar promițător, le-ar putea înregistra în ceea ce privește avantajele sale competitive și comparative până în anul 2050. Analiza poziției actuale a României se concentrează pe capitalul uman și tehnologic, două domenii cu potențial neexploatat. Pentru a răspunde la întrebarea generală, și anume poziționarea regională a României în următoarele trei decenii, echipa noastră a utilizat un cadru de tip „Wargame” – o simulare în trei faze care a inclus grupuri de actori precum autoritățile de stat și publice ale României, cetățenii, mediul de afaceri, mediul academic și cel non-profit, precum și alți doi actori la nivel național, și anume Europa Centrală și Grupul de la Vișegrad. În acest scop, ținând cont de variabile macroeconomice și comportamentale de nivel înalt, participanții au luat decizii pe termen lung pe baza a ceea ce au considerat că reprezintă interesul superior al grupurilor pe care le reprezentau. După analizarea acțiunilor din cadrul jocului de război, prezenta lucrare concluzionează că o proporție reprezentativă dintre actorii implicați a ajuns la un consens cu privire la faptul că România poate reduce decalajul față de Core Europe și Grupul de la Vișegrad orientându-și eforturile viitoare către patru domenii distincte, și anume educația, infrastructura, antreprenoriatul și investițiile tehnologice, subliniind totodată o interdependență parțială a celor din urmă față de gestionarea adecvată a primelor trei domenii.