Ce urmează? – 20 de ani de parteneriat strategic între SUA și România

Ce urmează? – 20 de ani de parteneriat strategic între SUA și România

Antonia Colibasanu 
Ioana Matei
Mircea Geoană

Redactor:Alina Inayeh

Anul acesta se împlinesc^{20 de}ani de la încheierea parteneriatului strategic dintre SUA și România. În ultimele două decenii, relațiile româno-americane au evoluat spectaculos, consolidându-se legăturile strânse în cadrul cooperării militare și intensificându-se, deși într-o măsură modestă, cooperarea economică. Pe fondul acestui parteneriat, criza din Ucraina a condus la o creștere a importanței flancului estic al NATO pentru SUA și la o intensificare a activității militare în zona Mării Negre, ceea ce a conferit parteneriatului o importanță și mai mare, iar României un rol strategic sporit.

Parteneriatul cu SUA a servit, în cele din urmă, obiectivului strategic al României: asigurarea securității împotriva potențialelor riscuri mai mari pe termen lung. De asemenea, acesta a servit scopului strategic al SUA în regiunea mai largă a Europei Centrale și de Est – acela de a stabiliza regiunea și, mai recent, de a crea o linie de contenție împotriva Rusiei. La sfârșitul Războiului Rece, nicio țară europeană, inclusiv România, nu ar fi fost de acord cu o nouă linie de contenție, într-un context în care organizațiile internaționale erau percepute ca fiind mai importante decât statele naționale, iar granițele erau considerate inutile în fața puternicului val al globalizării. Invazia Georgiei din 2008 și anexarea Crimeei în 2014 au avut un impact dramatic asupra peisajului regional și transatlantic și au schimbat natura amenințărilor la adresa securității regionale, precum și răspunsurile la acestea.

Situația actuală
Ministrul Apărării din România a efectuat recent o vizită în SUA, unde s-a întâlnit cu secretarul apărării James Mattis și cu reprezentanții unor companii importante din industria de apărare. România este una dintre puținele țări care au anunțat o creștere a cheltuielilor pentru apărare până la 2% din PIB până în 2018, iar vizita actuală a avut legătură cu acest obiectiv. Anterior, în luna mai, președintele României, Klaus Iohannis, l-a vizitat pe președintele SUA, Donald Trump. Vizita a avut un caracter simbolic, dar a fost importantă din punct de vedere strategic pentru ambele țări. Pentru România, aceasta a transmis un mesaj clar că, în timp ce alte alianțe pot fi considerate nesigure din perspectiva Statelor Unite, relația cu România nu este. Pentru Statele Unite, având în vedere că orașul Constanța din România a devenit un important nod militar american, găzduind Echipa de sprijin pentru zona Mării Negre, era important ca publicul american să-l vadă pe președintele unei țări care găzduiește trupe americane.

Două luni mai târziu, Armata SUA a anunțat noi investiții cuprinse între 25 și 100 de milioane de dolari, destinate modernizării bazei militare „Mihail Kogălniceanu” din Constanța. Proiectele de construcție prevăzute vizează realizarea unei noi căi ferate, a unui terminal multimodal, a unui nou centru de control, a mai multor clădiri și spații de depozitare, a unor instalații de stocare a combustibilului, precum și a unei noi platforme pentru avioane de marfă. Contractul ar trebui să fie atribuit până la sfârșitul lunii septembrie 2017, iar lucrările de construcție să fie finalizate până în 2020.

Deși cooperarea în sectorul apărării a reprezentat cea mai importantă dimensiune a parteneriatului româno-american, cooperarea în sectorul de afaceri a fost mai puțin vizibilă și, în general, mai slabă. Investițiile provenite din SUA sunt mai reduse decât cele din Germania sau Franța.[1]Cu toate acestea, se observă o preocupare crescută pentru consolidarea legăturilor economice dintre cele două țări. În octombrie 2017, România găzduiește o delegație formată din aproximativ 150 de companii americane cu un potențial interes în țară, ceea ce indică în mod clar că relațiile bilaterale actuale sunt pe cale să se dezvolte. Mai mult decât evenimentele curente, peisajul geopolitic impune ca relațiile dintre SUA și România să evolueze.

Momente cheie ale Parteneriatului strategic România – Statele Unite
Încă de la lansare, Parteneriatul strategic România-Statele Unite a constituit un cadru important pentru consolidarea relațiilor bilaterale în domenii-cheie: strategie și armată, securitate regională, economie, riscuri neconvenționale (precum terorismul, traficul de droguri, proliferarea armelor de distrugere în masă, apărarea cibernetică și securitatea energetică). În 2001, deschiderea biroului FBI în România a marcat intensificarea cooperării bilaterale dintre cele două țări în combaterea riscurilor neconvenționale, precum terorismul.

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, România și-a manifestat solidaritatea și a susținut „războiul împotriva terorismului”, fiind printre primele țări care s-au alăturat coaliției internaționale împotriva terorismului condusă de Statele Unite. Contribuția militară a României în războaiele din Afganistan și Irak a fost recunoscută la nivel internațional. Prin aceste eforturi, alături de continuarea reformei economice, într-un context internațional care se remodela sub influența amenințărilor teroriste, România a obținut sprijinul Statelor Unite pentru aderarea la NATO.

În cadrul summitului NATO de la Praga, din noiembrie 2002, România a fost invitată să înceapă negocierile de aderare. Două zile mai târziu, președintele american, George W. Bush, a sosit la București cu un mesaj de bun venit, primit cu entuziasm de zeci de mii de oameni adunați pentru a-i asculta discursul. „Dacă vreun pericol ar amenința România, dacă vreo națiune ar amenința România, Statele Unite ale Americii și NATO vor fi alături de voi.” Doi ani mai târziu, România a devenit oficial membră a Alianței, alături de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia, o extindere considerată de Moscova ca fiind „ostilă” și amenințătoare.

Primul document politic privind parteneriatul strategic a fost adoptat la cel mai înalt nivel, la Washington, în septembrie 2011. Declarația comună privind parteneriatul strategic pentru secolul^XXIîntre România și Statele Unite a dus relațiile bilaterale la un nou nivel și a fost semnată concomitent cu Acordul dintre România și Statele Unite privind desfășurarea sistemului american de apărare împotriva rachetelor balistice în România. Declarația comună conținea elementele prin care schimburile strategice, militare și economice urmau să fie consolidate și identifica domeniile-cheie pentru o colaborare mai strânsă și mai amplă. Printre acestea se numără: sistemul american de apărare antirachetă; dezarmarea, neproliferarea și controlul armamentelor; combaterea terorismului; cooperarea în cadrul NATO; cooperarea și stabilitatea regională; comerțul și investițiile; securitatea energetică; știința și tehnologia; educația, cercetarea și contactele interumane. Cele două țări s-au angajat, de asemenea, să sprijine democrația și statul de drept, drepturile omului și buna guvernanță „în regiune, în țările Parteneriatului Estic: Republica Armenia, Republica Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, precum și să stimuleze reformele și să consolideze democrația în aceste țări”.

A fost creat un grup de lucru româno-american pentru a monitoriza punerea în aplicare a Declarației. Grupul organizează reuniuni anuale privind stadiul Parteneriatului strategic și, de-a lungul timpului, a creat grupuri de lucru sectoriale pentru a aborda cele mai importante aspecte. În prezent, potrivit Ministerului Afacerilor Externe al României, există cinci grupuri de lucru sectoriale dedicate următoarelor domenii: chestiuni consulare (inclusiv vize); chestiuni economice și comerciale; educație, știință, cercetare, inovare, tehnologie și cultură; securitate cibernetică; și securitate energetică.

Ultima reuniune a Grupului de lucru a avut loc în septembrie 2016 și s-a încheiat cu o declarație comună privind starea parteneriatului strategic. Documentul prezintă pe scurt realizările și angajamentele pentru viitor:

→ România a dat un exemplu puternic în promovarea democrației, a statului de drept și a bunei guvernanțe, precum și în realizarea unor progrese transformatoare în domenii precum aplicarea legii, guvernanța responsabilă și combaterea corupției. Ambele țări sunt hotărâte să continue cooperarea, să promoveze dezvoltarea comună și asistența tehnică acordată Republicii Moldova, Balcanilor de Vest și altor regiuni.
→ În ceea ce privește cooperarea în domeniul securității, „cei doi parteneri vor valorifica succesele obținute, precum finalizarea bazei de apărare antirachetă de la Deveselu, și vor colabora atât între ei, cât și în cadrul NATO pentru a asigura punerea în aplicare rapidă și integrală a angajamentelor asumate la Summitul de la Varșovia până în 2017 – în special prin înființarea brigăzii multinaționale conduse de România și prin consolidarea prezenței aeriene și maritime a Alianței în regiunea Mării Negre.”
→ cele două părți vor continua să coopereze în lupta împotriva terorismului și să promoveze securitatea cibernetică
→ În ceea ce privește securitatea energetică, Statele Unite și România „rămân angajate în favoarea unei piețe energetice regionale mai transparente, mai previzibile, mai integrate, mai diversificate și mai competitive”. Părțile au convenit să acorde o atenție deosebită realizării conexiunilor de gaze între România, Bulgaria, Ungaria și Austria, precum și între România și Republica Moldova, și să accelereze dezvoltarea rezervelor offshore din Marea Neagră.
→ În ceea ce privește cooperarea economică, cele două părți s-au angajat să colaboreze în vederea unor reforme semnificative ale climatului de afaceri prin intermediul Planului de acțiune al României pentru o bună guvernanță economică. Prioritățile sunt misiunile comerciale și de investiții reciproce, programele menite să sprijine întreprinderile mici, tinerii antreprenori și comunitățile de start-up-uri inovatoare. În plus, s-a exprimat sprijinul pentru „un Acord de parteneriat comercial și de investiții ambițios, cuprinzător și reciproc avantajos între Statele Unite și UE”
→ În ceea ce privește educația, Statele Unite vor dezvolta în continuare programul Fulbright SUA-România, punând accentul pe o cooperare mai strânsă în domeniul cercetării și inovării.
→ Cele două părți declară, de asemenea, că sunt „angajate în implementarea integrală a măsurilor de consolidare a securității prevăzute de legislația Programului de scutire de vize al SUA” și vor depune eforturi pentru admiterea României în acest program.

Elementul central: Cooperarea militară
Situația actuală:
Cooperarea militară reprezintă o componentă esențială a Parteneriatului strategic. Aceasta a început încă dinainte de 1997 și a fost sincronizată cu procesul de aderare a României la NATO. După revoluția anticomunistă, noii lideri de la București au identificat NATO ca fiind singura organizație capabilă să asigure stabilitatea și securitatea noilor democrații europene. În timp ce dialogul politic cu liderii NATO era în desfășurare, în 1993 a fost inițiat programul de cooperare „Mil-to-Mil” (militar-la-militar) pentru a aborda cooperarea în domeniul apărării dintre România și Statele Unite. A fost prima cooperare de acest gen pe care România a avut-o vreodată cu un stat membru al NATO. Un an mai târziu, România a devenit primul stat din Europa Centrală și de Est care a aderat la Parteneriatul pentru Pace al NATO, ceea ce a deschis calea către cooperarea militară în cadrul unor misiuni ale Alianței. La o săptămână după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, Parlamentul României a adoptat o decizie care autoriza participarea țării la lupta împotriva terorismului în calitate de aliat al NATO. Astfel, forțele române s-au alăturat operațiunilor conduse de SUA în Afganistan și Irak. La un an după aderarea României la NATO, a fost semnat Acordul privind activitățile forțelor Statelor Unite pe teritoriul României – chiar înainte ca Parteneriatul Strategic să capete temeiul unui document politic bilateral. Acordul a stabilit cadrul pentru o cooperare militară complexă. Forțele SUA au fost autorizate să acceseze și să utilizeze instalații precum Baza Aeriană Kogălniceanu și Poligonul de Instruire Cincu, precum și să desfășoare manevre în anumite perimetre. Documentul recunoaște că „prezența forțelor Statelor Unite contribuie la consolidarea securității și stabilității României și a regiunii”.

Peisajul de securitate al regiunii s-a schimbat radical în 2014, când Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea – o acțiune considerată o încălcare a dreptului internațional. Acest fapt a determinat țările din Europa Centrală și de Est, precum și statele baltice, să perceapă o potențială agresiune rusă drept un risc major pentru securitatea regională. Acestea au solicitat asigurări din partea NATO și a SUA împotriva acestei amenințări. Ca răspuns, la summitul NATO din 2016 de la Varșovia, statele membre au convenit asupra unei prezențe militare consolidate în zonele de est și sud-est ale Alianței. NATO dezvoltă deja o prezență avansată în regiunea Mării Negre, care cuprinde capacități terestre, maritime și aeriene. Forțele terestre sunt organizate în jurul unei brigăzi multinaționale conduse de România, care are misiunea de a coordona instruirea multinațională.

România găzduiește, de asemenea, sistemul american de apărare împotriva rachetelor balistice la Baza Aeriană Deveselu, care a devenit operațional în mai 2016. Acesta reprezintă o capacitate esențială a arhitecturii de apărare antirachetă a NATO, fiind primul de acest gen, conceput pentru a detecta, urmări, intercepta și distruge rachetele balistice în zbor, în afara atmosferei. În ciuda asigurărilor repetate din partea oficialilor americani și români că scutul are rolul de a proteja aliații europeni de rachetele lansate de țări precum Iranul și Coreea de Nord, Rusia susține că, de fapt, arsenalul său nuclear este ținta acestui sistem. Moscova este din ce în ce mai iritată de demonstrațiile de forță din fostele țări comuniste, situate foarte aproape de granițele rusești, precum și de numărul tot mai mare de exerciții militare din regiune, inclusiv în Marea Neagră, o zonă de importanță strategică, unde NATO ia în considerare intensificarea patrulelor. Anul acesta, România și Bulgaria au găzduit cele mai mari exerciții militare multinaționale din regiune, la exercițiul „Saber Guardian 17”, condus de Armata SUA, participând peste 25.000 de militari.

Cum poate fi consolidată
Cooperarea în domeniul militar a funcționat excelent la nivel operațional și a ajutat forțele armate române să dobândească noi competențe și abilități, precum și să-și modernizeze sistemele de apărare. După două decenii, această cooperare ar putea fi dusă la un nivel superior, în care ar putea contribui la îmbunătățirea capacităților de analiză și planificare strategică ale forțelor armate române, prin transferul atât de cunoștințe, cât și de proceduri. În acest scop:

• Departamentul Apărării al Statelor Unite și omologul său român ar trebui să coopereze în vederea transferului și, respectiv, a asimilării cunoștințelor necesare pentru elaborarea și punerea în aplicare a unui instrument de planificare multianuală similar cu „Quadrannial Defense Review”;
• România ar trebui să elaboreze Cartea Albă a Apărării pentru 2030, în care să prezinte obiectivele principale și măsurile necesare pentru atingerea acestora, cu scopul de a-și defini strategia și de a-și eficientiza operațiunile;
• Ar trebui consolidată relația de încredere creată între soldații români și americani în teatrele de operațiuni, precum și cea dintre absolvenții școlilor militare și de informații. România ar trebui să beneficieze de sprijin în crearea unei structuri similare cu „Veteran Affairs”;
• Urmând modelul de cooperare cu Alabama, colaborarea României cu Garda Națională ar trebui extinsă și la alte state americane.

Elementul esențial: cooperarea economică
Situația actuală
Comerțul și investițiile constituie al doilea pilon al Parteneriatului strategic România-Statele Unite, însă, uneori, cooperarea comercială și cea militară se suprapun. România, la fel ca și alte țări din regiune, investește în creșterea capacităților sale militare, urmărind o strategie de consolidare în fața potențialelor acțiuni agresive ale Rusiei. Cel mai recent, delegația ministerială care s-a deplasat în SUA în luna septembrie s-a întâlnit cu reprezentanți ai companiilor americane din domeniul apărării și a discutat modalități de consolidare atât a cooperării în domeniul apărării, cât și a relațiilor de afaceri.

Dimensiunea economică a Parteneriatului strategic România-Statele Unite a rămas întotdeauna în urma dimensiunilor politice și de apărare. Cu toate acestea, perspectiva unei cooperări economice mai bune a constituit un stimulent pentru România în vederea creării unui mediu de afaceri mai atractiv și mai transparent. Potențialul economic al acestei colaborări este încă departe de a fi atins pe deplin. Atât actualul ambasador al Statelor Unite în România, Hans Klemm, cât și managerii americani și-au reiterat în mod constant solicitarea privind o politică economică românească mai transparentă, mai previzibilă și mai stabilă, care să deschidă calea către mai multe investiții.

Cum poate fi consolidat

• Guvernul român ar trebui să înființeze o agenție interministerială dedicată atragerii investițiilor americane în țară. Un bun punct de plecare ar fi realizarea unui inventar al proiectelor de investiții ale companiilor americane care au deja o prezență stabilită în România;
• Ambele guverne ar trebui să coopereze pentru a promova oportunitățile de investiții din România pe teritoriul Statelor Unite, dincolo de acțiunile clasice desfășurate la New York și Washington, DC;
• Planul de acțiune în domeniul afacerilor între Guvernul României și Departamentul Comerțului ar trebui reactivat;
• Coaliția pentru Dezvoltare ar trebui să devină membru afiliat al US Business Roundtable. Aceasta din urmă a adresat deja o invitație în acest sens.

Cei ignorați: Cooperarea politică și academică
Situația actuală
În perioada premergătoare aderării la NATO, România a construit relații politice excelente cu toate ramurile guvernului și cu toate partidele politice din Statele Unite, ceea ce a contribuit la facilitarea procesului de aderare, dar și la promovarea unei noi imagini a unei țări care se reface după 40 de ani de comunism. Elanul s-a pierdut odată cu acordarea statutului de membru, iar dimensiunea politică a parteneriatului și-a pierdut din efervescență. Acest lucru a afectat imaginea României în rândul publicului american și a avut un impact asupra extinderii parteneriatului în alte domenii decât cel militar. În același sens, România nu a profitat încă pe deplin de viața academică dinamică din SUA, în ciuda numărului tot mai mare de absolvenți români ai universităților americane.

Cum poate fi consolidat

• Mandatul temporar al României în cadrul Consiliului de Securitate (2019-2020) ar trebui să constituie baza unor consultări pe teme globale, atât la Washington, cât și la New York;
• România ar trebui să se implice în proiecte regionale și globale susținute de SUA (Comunitatea Democrațiilor, Parteneriatul pentru un Guvern Deschis);
• Cele două țări ar trebui să coopereze pentru a elabora și a contribui la punerea în aplicare a programelor anticorupție în regiune și dincolo de aceasta, atât la nivel guvernamental, cât și la nivel neguvernamental;
• Ar trebui creat un fond fiduciar, cu contribuția României și a altor state aliate, destinat apărării cibernetice a infrastructurilor civile și combaterii propagandei ruse;
• Statele Unite și România ar trebui să urmărească o cooperare mai strânsă în Orientul Mijlociu, în contextul luptei împotriva ISIS și al atitudinii ambigue a Iranului. Cooperarea ar trebui să vizeze crearea unui Plan Marshall pentru Orientul Mijlociu;
• Având în vedere legăturile strânse dintre România și Israel, un dialog trilateral SUA-România-Israel s-ar putea dovedi util pentru analizarea situației din regiune și identificarea unor abordări pe termen lung;
• Având în vedere că România va sărbători anul viitor 100 de ani de existență modernă, acest eveniment ar putea constitui o ocazie excelentă pentru o promovare mai intensă a țării în Statele Unite. Diverse colaborări între instituții (de exemplu, între Muzeul Smithsonian și Muzeul Național de Artă din România) nu ar face decât să consolideze acest efort;
• Ar trebui să se urmărească și să se încurajeze organizarea de consultări și dialoguri în cadrul unei „a doua căi” între centrele de reflecție și mediul academic din România și din SUA, cu privire la toate temele menționate mai sus, precum și la alte teme în care expertiza comună ar fi benefică;
• În mod similar, proiectele comune de cercetare între universitățile din România și cele din SUA ar trebui încurajate, atât din punct de vedere politic, cât și financiar. Absolvenții români ai universităților americane ar putea constitui o resursă importantă pentru stimularea unei astfel de cooperări. În mod ideal, o cooperare similară ar putea fi dezvoltată chiar și la nivelul liceului;
• Universitățile americane ar trebui încurajate și sprijinite în organizarea de cursuri și, mai bine încă, de programe de studii în România.

Perspective asupra viitorului 
Parteneriatul strategic dintre România și SUA constituie, alături de cel dintre SUA și Polonia, un pilon al strategiei americane în Europa. Pe măsură ce linia de contenție susținută în prezent de SUA, care prinde contur în conceptul Intermarium, se întinde de la Marea Baltică până la Marea Neagră și se extinde potențial spre sud, către Balcani, România devine un pilon central pe frontul de est, alături de Polonia și Croația. Statele Unite și România împărtășesc același obiectiv strategic de menținere a stabilității atât în zona Mării Negre, cât și în Balcani. Pe măsură ce linia de contenție evoluează, România poate deveni esențială pentru Statele Unite nu doar în limitarea influenței ruse, ci și în gestionarea relațiilor cu Turcia, având în vedere influența turcă în regiunea mai largă și relația bună dintre cele două țări. Acest lucru impune o responsabilitate mai mare asupra parteneriatului strategic și, în ultimă instanță, asupra României. În această nouă etapă a parteneriatului, țării i se cere nu doar stabilitate, ci și o suveranitate puternică. În timp ce cooperarea în domeniul apărării va continua, România va trebui să se consolideze pentru a susține un dialog pe mai multe niveluri și acțiuni comune în diferite sfere și, eventual, în diverse regiuni.

La 20 de ani de la începerea Parteneriatului, România are două opțiuni: să acționeze din inerție, concentrându-se aproape exclusiv pe relația militară și să profite doar de beneficiile limitate ale importanței sale strategice geopolitice, sau să valorifice acest lucru pentru a extinde parteneriatul către alte domenii și a extinde beneficiile asupra economiei, guvernanței și societății sale. Încurajând această din urmă opțiune, SUA vor avea un partener care nu este doar un soldat loial și curajos, ci și un bun aliat politic, o sursă de învățăminte dobândite cu greu și un centru de creativitate și inovare.