Concluzii

În prezent, Uniunea Europeană se confruntă cu provocări atât structurale, cât și contextuale. Din punct de vedere structural, există o nevoie acută de a reforma proiectul european și de a-i conferi o nouă dimensiune. Găsirea echilibrului corect între principiul subsidiarității și un rol mai important al Uniunii Europene pe scena mondială ar fi o sarcină destul de dificilă și fără divergențele de opinie existente în prezent între statele membre și în interiorul acestora.

Din punct de vedere contextual, pe agenda liderilor se află o serie de probleme urgente, printre care Brexit-ul fără precedent, problemele legate de migrație, securitate și apărare cibernetică și, nu în ultimul rând, elaborarea unui CFM care să vizeze consolidarea valorii adăugate europene fără a impune sarcini suplimentare statelor membre. Alegerile europene care urmează fac ca ajungerea la un consens să fie și mai dificilă.

Prezenta lucrare a încercat să contureze trei dimensiuni ale contextului actual în care România va prelua președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. În primul rând, lucrarea a oferit o imagine de ansamblu asupra mediului politic, economic, social și tehnologic al Uniunii Europene. Întrucât UE este, în primul rând, o piață comună, este util să dispunem de o astfel de analiză a situației actuale a pieței UE. Problemele complexe necesită soluții inovatoare, iar în această primă secțiune a lucrării prezentăm o listă de posibile soluții la problemele actuale.

În al doilea rând, se analizează provocările și oportunitățile cu care se confruntă UE în general și România în special. Așa cum s-a menționat anterior, considerăm că UE se confruntă cu provocări precum Brexit-ul, securitatea cibernetică, știrile false, viziunile divergente la nivel național și între actorii instituționali, turbulențele legate de viitoarele alegeri europene, schimbările climatice, dependența energetică și terorismul. În ceea ce privește oportunitățile, UE poate privi spre viitor cu perspectiva finalizării pieței sale digitale, a aprofundării UEM, a unor noi negocieri comerciale care să-i consolideze abordarea multilaterală, a dezvoltării de proiecte cu valoare adăugată europeană specifică, precum și a dezvoltării unui nou parteneriat cu Africa și cu țările din vecinătatea sa imediată.

În cazul specific al României, este probabil ca agendă Președinției române a Consiliului UE să fie influențată de constrângerile naționale. Principalele provocări cu care se confruntă România decurg din factori de dezvoltare (de exemplu, infrastructura și sistemul de sănătate deficitare, abandonul școlar timpuriu, exodul creierelor), precum și din instabilitatea politică (de exemplu, conflictul dintre Președinție și Parlament, numeroasele schimbări la nivelul Guvernului, inclusiv în ceea ce privește portofoliile desemnate pentru Președinția română a Consiliului UE). Oportunitățile sale sunt legate de modul în care România va gestiona negocierile-cheie ale UE în viitorul apropiat (adică președinția rotativă a Consiliului UE sau negocierile privind viitorul CFM).

Ultima secțiune a prezentei lucrări abordează prioritățile tematice pe care România le-ar putea avea în cadrul diverselor formațiuni ale Consiliului. Deși există teme care prezintă un interes primordial pentru aceasta, precum politica de coeziune sau politica agricolă, alte teme majore vor fi, de asemenea, foarte importante din motive strategice și datorită relevanței lor pentru partenerii principali din UE. Această din urmă categorie include temele recurente ale Consiliului Afaceri Generale, precum Brexit-ul și viitorul CFM. O altă serie interesantă de teme de actualitate o constituie cele referitoare la migrație, securitate și amenințările cibernetice, întrucât acestea nu reprezintă o provocare deosebită pentru România, dar sunt foarte importante din punct de vedere politic pentru state membre precum Franța sau Germania. Adoptarea unui rol de mediator imparțial, cu politici bine țintite în aceste sectoare sensibile, ar aduce capital politic României. Cu toate acestea, performanța României în acest rol va fi puternic limitată de calendarul politic și de timpul redus rămas pentru negocieri înaintea alegerilor europene.